inforcjâ  in|for|cjâ  [CO]

  1. v.tr. impirâ cu la forcjechest omenon plen di se stes, / che tal infiar l'inforcje gardenâi, / papis e vescui, gjenerâi e rês (Meni Del Bianco, Un contrast in paradîs); la grant turbe, che al veve menade / là sù in cime, ven jù sbrundulant: / "Ce figure! Inforcjâlu chel mostro! / Fânus fâ tante strade di bant!" (Zaneto, Un cuarantevot)
  2. v.tr. metisi intor di alc o metisi alc intor di maniere che doi o plui elements si impirin o a stedin a cjaval di un altri o di altrise sbregà la buste in dute premure, e inforcjà i ocjâi e si metè a lei (Roberto Ongaro, Cretevierte); chist, inforcjada la bicicleta, al cor viars Roncjis (Anna Bombig, Groi di palût)
    Cfr. impirâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl