inforcjâ
in|for|cjâ
[CO]
-
v.tr.
impirâ cu la forcje:
chest omenon plen di se stes, / che tal infiar l'inforcje gardenâi, / papis e vescui, gjenerâi e rês (Meni Del Bianco, Un contrast in paradîs);
la grant turbe, che al veve menade / là sù in cime, ven jù sbrundulant: / "Ce figure! Inforcjâlu chel mostro! / Fânus fâ tante strade di bant!" (Zaneto, Un cuarantevot)
-
v.tr.
metisi intor di alc o metisi alc intor di maniere che doi o plui elements si impirin o a stedin a cjaval di un altri o di altris:
e sbregà la buste in dute premure, e inforcjà i ocjâi e si metè a lei (Roberto Ongaro, Cretevierte);
chist, inforcjada la bicicleta, al cor viars Roncjis (Anna Bombig, Groi di palût)
Cfr. impirâ