inesorabil  /-à-/  i|ne|so|ra|bil  [CO]

  1. adi. che al scuen rivâ o sucedi o fâ une azion par fuarce, cence dûl, cence che si puedi impedî o evitâcussì je la belece, / che e fâs dal cuarp uman / un idul, ne cjarece. / Dopo passât cualchi an, / il timp inesorabil / a i robe chê munture (Pieri Masut, Ce che al reste); chê penetrazion pegre ma inesorabil che la nestre idee e va fasint tra la int (Josef Marchet, Di bessôi)
    Cfr. inevitabil
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl