induvin /-ìn/ in|du|vin [BF]
-
s.m.
cui che al previôt il futûr, o che al dîs di podê previodi il futûr, cun virtûts sorenaturâls:
la religjositât si anime di un moviment radicâl, chel definît dai eremitis: profetis, induvins, traviersâts di une esperience mistiche profonde (Angelo Floramo, Eremitis, iconis e torments de Grande Mari Russie)
Sin. strolic ipon. , induvinacul , divinacul