industriâl  in|dus|tri|âl  [FO]

  1. adi. che al rivuarde la industrie[tor la metât dal Votcent] in Europe a jerin partîts di plui bandis la jevade industriâl e la cressite demografiche parie cul inurbament (Adrian Cescje, Liniis di storie sociâl e economiche dal Friûl 1500 - 1800); [in Friûl par vie de prime vuere mondiâl] no jerin dome i muarts, i mutilâts, i invalits […] ma ancje l'85% dal patrimoni industriâl pierdût, il 90% dal besteam copât o robât, plui di 100.000 edificis sdrumâts (Carli Pup, La seconde Irlande)
    1. che al è fat de industrieatenzion ai prodots industriâi: cierts strucs o netars di pomis […] dispès a contegnin tant zucar e pocjis fibris (Guglielmo Pitzalis, Mangje san 2)
    2. che al à industriis, caraterizât di industriisla omologazion e devente plui rapide tes societâts industriâls maduris (Sergio Cecotti, Il risultât eletorâl dai partîts di identitât teritoriâl - A case study: Scottish National Party)
    3. di edificis o complès di edificis, dulà che a son industriisun capanon industriâl […] si po fâlu in cuindis dîs (Riedo Pup, Ocjo di no pintîsi)
  2. s.m. cui che al à o che al dirêç une o plui industriisTal 1872 e tache la sô ativitât la Bancje di Udin, cul sburt dal industriâl seric Carlo Kechler (Elio Varutti, Il Risorziment a Martignà); i nazionaliscj, i grancj industriâi, i banchîrs, i filibustîrs des armis a vevin dit une sole peraule. VUERE! (Checo Tam, Just, cence di)
    Sin. imprenditôr , impresari , industriant