imprenditôr im|pren|di|tôr [AF]
- 
s.m.
cui che al invie o che al à une ativitât economiche par furnî bens o servizis: 
un grues imprenditôr milanês, setôr lat e derivâts (Sandri Di Suald, Ah! la provincie); 
un bon imprenditôr nol cjale dome il core business, ma ancje dut ce che al sta ator (Raffaele Serafini, Contis sot spirt)
Sin. impresari