imprenditôr  im|pren|di|tôr  [AF]

  1. s.m. cui che al invie o che al à une ativitât economiche par furnî bens o servizisun grues imprenditôr milanês, setôr lat e derivâts (Sandri Di Suald, Ah! la provincie); un bon imprenditôr nol cjale dome il core business, ma ancje dut ce che al sta ator (Raffaele Serafini, Contis sot spirt)
    Sin. impresari