indicât  in|di|cât  [CO]

  1. p.pass., adi. viôt indicâ
  2. adi. che al va ben intune cierte situazion, par une cierte funzion, par une cierte relazion e v.i.la malve e jere cognossude za par antîc tant che mangjative sane e indicade par fâ cressi l'inzen e il sens artistic (Giorgio Pascoli, Il Litum: jerbis salvadiis te cusine); a fevelâ di mode, jo no soi la plui indicade, pal fat che no mi plâs lâ tant daûr des modis (AAVV, Sul florî)
    Sin. conseât , racomandât , racomandabil