indiambarâsi in|diam|ba|râ|si [BF]
-
v.pron.intr.
rabiâsi fûr di misure, deventâ come possedût dal demoni:
si bute fûr, si indiambare, al imite / i plui trements tal fâ la muse dure / cuintri i Todescs; un mostro, une bilite,/ un vuerîr sence magle e ne paùre. (Pieri Corvat, Rifudums dal Cuarantevot)
Sin. imbesteâsi , indelirâsi , infuriâsi , indiaulâsi , indemoneâsi