indiambarâsi  in|diam|ba|râ|si  [BF]

  1. v.pron.intr. rabiâsi fûr di misure, deventâ come possedût dal demonisi bute fûr, si indiambare, al imite / i plui trements tal fâ la muse dure / cuintri i Todescs; un mostro, une bilite,/ un vuerîr sence magle e ne paùre. (Pieri Corvat, Rifudums dal Cuarantevot)
    Sin. imbesteâsi , indelirâsi , infuriâsi , indiaulâsi , indemoneâsi
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl