indafarâsi in|da|fa|râ|si [CO]
-
v.pron.intr.
impegnâsi, ancje in plui manieris, par fâ alc:
si indafarave a racuei lis fassinis dongje il spoler (Nadia Pauluzzo, Il bintar);
l'amì si racomandà cun Limpie, e di veglâlu, come se a dovessin vuardeâlu e indafarâsi a stâi dongje (Eugjeni Marcuç, Liende a Sant Zuan)
Sin. dâsi di fâ , dâsi da fâ , dâsi lis mans intor , messedâsi