incretâsi  in|cre|tâ|si  [CO]

  1. v.pron.intr. cjatâsi blocât intun puest, soredut di crets, dulà che no si rive ni a lâ sù ni a lâ jùun cjaçadôr pôc pratic de mont, al si è incretât su la Serenate (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona); las piuoros, a grops, es levo insù fin a incretâsji; las cjaros, invezo, dutos injù (Elina Faleschini, Ruedol)
    Sin. inclapâsi
  2. v.pron.intr. [LE] (fig.) fermâsi, restâ blocâttal voli scaturît dal palîr si è incretade une lagrime (Domeni Zannier, La crete che no vai)