incoronâ  in|co|ro|nâ  [CO]

  1. v.tr. meti la corone, soredut pe prime volte, cuntune cerimonie, a cui che al cjape un podê monarchicpar sghindâ lis barafusis che simpri si inmaneavin cuant che cualchidun al veve di sotentrâi a un re, Indrì II al pensà di incoronâ il fi Indrì il Zovin tant che Indrì III (Gianluca Franco, Re Ricart in Friûl)
    Sin. coronâ1
  2. v.tr. (fig.) dâ un premi, un ricognossiment o jessi caraterizât dal fat che cdn. al oten un premi, un ricognossimenttal 2012 il festival al veve incoronade Claudia Grimaz (Natascia Gargano, Il Festival de cjançon furlane al va a Nicole Lizzi)
  3. v.tr. bilisiâ cuntune corone di rosis, di fueis, cuntune zoie, cuntune ghirlandevolìn incoronâ il bocâl di flôrs, / e fâ un viva di gust a la fortune / dal "Amôr vieri" e dai siei brâfs atôrs! (Ercole Carletti, Invît dopo la prime recite dal "Amôr vieri")
    Sin. inzoiâ , inghirlandâ
  4. v.tr. (fig.) stâ tor ator tant che une coroneo jerin lâts a câs sù e jù pes stradis che a incoronin il paîs (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl