incjadenât  in|cja|de|nât  [CO]

  1. p.pass., adi. viôt incjadenâ , viôt incjadenâsi
  2. adi. leât, blocât, fermât cun cjadenisti ricuardistu chel cjanat di vuardie che i miei a tignivin incjadenât intal fonts dal curtîl? (Catarine Percude, La plui biele); l'ilusionist al fasè distirâ intun casson la fantate vistude di vêl che lu judave, dute incjadenade (Carlo Sgorlon, Ombris tal infinît)
  3. adi. (fig.) che nol à libertât o che al è obleât o condizionâtal jere di timp incjadenât a un principi dut so di vivi e di pensâ (Eugjeni Marcuç, Liende a Sant Zuan)
  4. adi. (fig.) coordenât cun altris elements intune struture saldei viers a son simpri endecasilabis, in gjenerâl di bon ritmi, lis rimis a rispietin la struture incjadenade tipiche de tercine di Dante (Sandri Carrozzo, Note dal curadôr ae traduzion dal Infier di Dante)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl