incjadenât in|cja|de|nât [CO]
- p.pass., adi. viôt incjadenâ , viôt incjadenâsi
- adi. leât, blocât, fermât cun cjadenis: ti ricuardistu chel cjanat di vuardie che i miei a tignivin incjadenât intal fonts dal curtîl? (Catarine Percude, La plui biele); l'ilusionist al fasè distirâ intun casson la fantate vistude di vêl che lu judave, dute incjadenade (Carlo Sgorlon, Ombris tal infinît)
- adi. (fig.) che nol à libertât o che al è obleât o condizionât: al jere di timp incjadenât a un principi dut so di vivi e di pensâ (Eugjeni Marcuç, Liende a Sant Zuan)
- adi. (fig.) coordenât cun altris elements intune struture salde: i viers a son simpri endecasilabis, in gjenerâl di bon ritmi, lis rimis a rispietin la struture incjadenade tipiche de tercine di Dante (Sandri Carrozzo, Note dal curadôr ae traduzion dal Infier di Dante)