incjadenâ in|cja|de|nâ [CO]
- v.tr. leâ, fermâ, blocâ cun cjadenis: par plui sicureça [i presonîrs] puedin vignî incjadenâts ancja cun dei Soldâts di scorta (Antoni Brumat, Compendi di ducj i contegnos pal soldât comun tant in guarnigjon, come in cjamp devant il nemì, cul zurament e i articui di vuera)
- v.tr. (fig.) gjavâ o limitâ la libertât, obleâ: convenzions che a incjadenin lis personis a usancis e ideis inlidrisadis aromai tal vivi di paîs (Roberto Ongaro, Cretevierte)
- v.tr. (fig.) coordenâ intune struture salde