inacidî  i|na|ci|dî  [BF]

  1. v.tr. fâ deventâ acit o plui acit, fâ sbassâ il pHsi cjol une tace di aghe, dentri de cuâl si met tant spirit di sâl, che basti a inacidîle (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1862)
    Sin. acidificâ
    Cfr. ingarbî
  2. v.intr. deventâ acit o plui acit[i grans di ue] a fermentin e inacidissin (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1871)
    Sin. inacidîsi , acidificâsi
    Cfr. ingarbîsi
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl