Dizionari de Lenghe Furlane

ingarbî  in|gar|bî  [CO]

1. v.tr. (ancje fig.) fâ deventâ garp o plui garp, ancje tal sens di mancul bon, mancul zentîl, mancul seren, mancul plasevul e v.i.:  il cîl al slusive di un celest di pastel. Chê clarece di pâs e veve ingarbide la pene dal gno lâ (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
2. v.intr. (ancje fig.) deventâ garp o plui garp, ancje tal sens di mancul bon, mancul zentîl, mancul seren, mancul plasevul e v.i.:  passin i dîs e passin lis stagjons / e il nestri umôr, se ben sempliç e sclet, / tra i fufigneçs de vite e lis cuestions / ingarbìs par malizie o par suspiet
   Sin. ingarbîsi