impuestâ2 im|pues|tâ [CO]
- 
v.tr.
(ancje ass.)
meti une letare intune cassele de pueste, par che e vegni cjapade sù e puartade a destinazion: 
o ten a morestâ la letare par un pieçut, prime di impuestâ (Nadia Pauluzzo, Letare a Agnul M. Pittana); 
"No ur âstu biel scrit?" i replicà musticât "Ti ai za dite che o ai impuestât dome chê altre dì, la letare no le àn vude dal sigûr" i rispuindè jê paziente (Jolanda Mazzon, Cungjò Friûl)
Sin. imbusâ
Var. impostâ2