implantision  /-òn/  im|plan|ti|si|on  [CO, TS]

  1. s.f. agr. complès di struturis o estension di tiere cun struturis par dâ un ciert prodot agriculcui splane, cui fossale: / son fin su la marine / cjamps di forment, di blave, / implantisions, filârs, / che vegnin sù a la svelte, / di vîts e di morârs (Zaneto, Zaneto in bonifiche)
    Sin. implant , plantision
    Var. implantasion , implantason
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl