implantision /-òn/ im|plan|ti|si|on [CO, TS]
-
s.f.
agr.
complès di struturis o estension di tiere cun struturis par dâ un ciert prodot agricul:
cui splane, cui fossale: / son fin su la marine / cjamps di forment, di blave, / implantisions, filârs, / che vegnin sù a la svelte, / di vîts e di morârs (Zaneto, Zaneto in bonifiche)
Sin. implant , plantision
Var. implantasion , implantason