impetolât  im|pe|to|lât  [CO, TS]

  1. p.pass., adi. viôt impetolâ , viôt impetolâsi
  2. adi. [TS] venat. di uciel, cjapât tal visca ’nd era impetolâts inta li viscjadis disivot, che a sbatecolavin cença podei scjampâ (Aldo Tomè, Un luier par Tunin)
  3. adi. [CO] (fig.) cjapât dal dut in alc, soredut in alc che al impedìs, che al è problematicMenie dal Stic, impetolade tun grant torment, no olsave contrastâ cul cugnât (Eugjeni Marcuç, La ruede)
    Sin. imberdeât , ingredeât , imbarbaiât