impetolât
im|pe|to|lât
[CO, TS]
-
p.pass., adi.
viôt impetolâ
, viôt impetolâsi
-
adi.
[TS]
venat.
di uciel, cjapât tal visc:
a ’nd era impetolâts inta li viscjadis disivot, che a sbatecolavin cença podei scjampâ (Aldo Tomè, Un luier par Tunin)
-
adi.
[CO]
(fig.)
cjapât dal dut in alc, soredut in alc che al impedìs, che al è problematic:
Menie dal Stic, impetolade tun grant torment, no olsave contrastâ cul cugnât (Eugjeni Marcuç, La ruede)
Sin. imberdeât
, ingredeât
, imbarbaiât
-
adi., s.m.
che, cui che al è infetât di sifilide
Sin. impestât
, impeolât
, incaramelât