impertinent /-ènt/ im|per|ti|nent [CO]
- adi. che nol è pertinent, che nol à a ce fâ cuntun argoment o cuntune situazion: al ve miiôr stâ ae largje, par no incrugnulî cuntun dât impertinent la cjacarade (Eugjeni Marcuç, Liende a Sant Zuan)
-
adi.
che nol à rispiet di une situazion, o di une o plui personis:
Zenco nol jere chel che si dîs un sfaçât, un impertinent cu lis feminis (Meni Ucel, Misure)
Sin. insurît