imparonâsi im|pa|ro|nâ|si [CO]
-
v.pron.intr.
cjapâ alc, deventâ paron di alc, in câs ancje imateriâl:
tal 1509 e fo la Austrie a imparonâsi di une fete no piçule dal Friûl, cun dentri Aquilee (Agnul di Spere, Tapoian);
a tacâ dai agns Sessante dal Nûfcent al è stât metût adun un lavôr impuartant de bande di studiôs africans che a vevin chê di “tornâ a imparonâsi” de lôr storie (Fabian Ros, Indipendence)
Sin. imparonîsi
Cfr. cjapâ , impossessâsi