imbrancâsi im|bran|câ|si [CO]
-
v.pron.intr., v.pron.tr.
cjapâsi fuart:
i doi umign si imbrancarin, a marcolarin par tiare, muardintsi, sgrifignantsi, rugnant come bestiis (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Sin. brancâsi , brincâsi , imbrincâsi