imbramî im|bra|mî [CO]
-
v.tr.
fâ sintî une vore di frêt, fâ indurî di frêt:
simpri il Diaul che al jentre in dutis lis robis. Te tampieste che sgrane il forment e la ue madure, tal sec che al canteseme i cjamps, [...] tal frêt che al imbramìs, tai mâi (Alan Brusini, Un om dinigrât);
tun scûr limbo, tun zito che nancje i gjai no cjantavin, tun frêt che al jentrave pardut a imbramîti (Meni Ucel, Messe a straoris)
Sin. indurî , inglaçâ