identificâsi  i|den|ti|fi|câ|si  [AF]

  1. v.pron.intr. vê une corispondence di identitât, jessi la stesse robe o la stesse personemi nassè dentri vie il riflès che la vite e fos un viaç eterni, impegnât a cirî un Graal lusorôs, che jo no cognossevi, che no vevi mai viodût, e no si identificave cun nuie di chel che o vevi tal cjâf (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
    Sin. corispuindi
  2. v.pron.intr. sintîsi, considerâsi compagn di cdn. o di alcsomerzisi ta la aghe midiant dal batisim, come par dî di identificâsi in lui [in Crist] (Francesc Placerean, Crist resurît al colme dute la sperance dal om); pursì intal profont dal gno feminin, si môf un presintiment misteriôs che mi jemple di un sens di dilatazion de mê anime a identificâsi cu la "mari tiere" (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
    Sin. impersonâsi
  3. v.pron.intr. sintîsi part di alc o sintîsi dal dut rapresentât di alcaltris sorestants nus profetin che o vin di identificâsi tune omogjeneitât trivenete (Riedo Pup, Furlan jo mame! Triveneto tu frut); la mê anime e vai e jo mi identifichi totalmentri cul test e cu la musiche di MEDUSA (Checo Tam, La maree nere)
    Sin. concuardâ
  4. v.pron.intr. definî e fâ cognossi la proprie identitâte je nassude di pôcs mês la dite «Fuart» che a à volût sielzi un non furlan par identificâsi (Bruno Colledani, Un camion propit… fuart!)
    Sin. pandisi