gustâ1
gus|tâ
[FO]
-
v.intr., v.tr.
mangjâ il past di mieze zornade:
Zuan al gustà po al tirà fûr la pipe, cu la canucje lungje, par fumâ une ore, tal cjalt de stue (Maria Forte, La tiere di Lansing);
a misdì, intant che e gustave cun so fi, e fevelà di dut, ma no fasè peraule de letare (Roberto Ongaro, Il muc)
-
v.tr.
[BF]
sintî il savôr di alc, spec. cun plasê:
gustâ un bon vin
Sin. gustâsi
, gjoldi
, gjoldisi
Polirematichis e espressions idiomatichis
Proverbis:
- il siôr cuntune menade di pene al guste e al cene
- la bausie e à curte vite: se e guste no cene
- un siôr cuntune menade di pene al guste e al cene
