glaçadure  /-ù-/  gla|ça|du|re  [CO]

  1. s.f. formazion di glace, timp frêt che al fâs vignî la glacefrêt l'Unviar, cun glaçaduris: / stropait doncje lis fressuris, / e se vês dei veris rots / taponaitju cui peçots (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1848)
    Var. glacidure
  2. s.f. fat negatîf e no spietât che al da di maravee, che al gjave sperance, ligrie, serenitât e v.i."[...] mi fâs dûl chê puare frutate parcè che mi pâr che par cumò Momi nol vedi premure di plantâ famee." "Une glaçadure alore, ma chei a son afârs lôr [...] (Pieri Somede dai Marcs, Un pugn di moscjis)
    Cfr. delusion
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl