gjile gji|le [CO]
-
s.f.
robe, dinamiche, discors e v.i. che a van indenant, soredut jessint simpri compagns e in sens plui o mancul negatîf:
"Ce isal che no tu movis peraule, che tu mangjis e tu vâs sence dî ne ceu ne beu... O soi stuf jo, sâstu, di chê gjile ca. Ce ti mancjial?" (Dino Virgili, Come tornâ fruts);
"Ben, che al sinti, se al è vignût par tornâ a scomençâ la gjile di chê altre volte, jo…" (Roberto Ongaro, Cretevierte)
Sin. storie , solfe