gjaie
gja|ie
[CO, TS]
-
s.f.
ornit.com.
uciel de famee dai Corvidis, blanc e neri cu la code lungje, lat. sient. Pica pica:
la çore e la curnîl faran il bas, / la gjaie e la badascule i tenôrs (Ermes di Colorêt, I, 27)
Sin. cheche1
-
s.f.
ornit.com.
uciel de famee dai Corvidis, di colôr grîs maronit, cun maglis neris daûr dal bec, cjâf e alis a strichis blancjis e neris e blancjis e blu, lat. sient. Garrulus glandarius:
«Ghe, ghe» la gjaie sui rôi (Pieri Mation, Nature vive)
Sin. badascule
, gjaie mate