gjaie  gja|ie  [CO, TS]

  1. s.f. ornit.com. uciel de famee dai Corvidis, blanc e neri cu la code lungje, lat. sient. Pica picala çore e la curnîl faran il bas, / la gjaie e la badascule i tenôrs (Ermes di Colorêt, I, 27)
    Sin. cheche1
  2. s.f. ornit.com. uciel de famee dai Corvidis, di colôr grîs maronit, cun maglis neris daûr dal bec, cjâf e alis a strichis blancjis e neris e blancjis e blu, lat. sient. Garrulus glandarius«Ghe, ghe» la gjaie sui rôi (Pieri Mation, Nature vive)
    Sin. badascule , gjaie mate
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl