badascule
/-às-/
ba|das|cu|le
[CO, TS]
-
s.f.
ornit.com.
uciel de famee dai Corvidis, di colôr grîs maronit, cun maglis neris daûr dal bec, parts a strichis blancjis e neris e blu, lat. sient. Garrulus glandarius:
une oрarete, cu farà fracàs / tі preparin de selve i miei cantôrs, / la çore e la curnîl faran il bas, / la gjaie e la badascule i tenôrs (Ermes di Colorêt, I, 27);
la çore (corvat), la gjaie, la cheche, la badascule mangjin il viar del scusson (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1871)
Sin. gjaie
, gjaie mate
-
(ancje fig.)
in metaforis o paragons par dî di cdn. che al tabaie tant o che al zighe tant:
cinc o sîs sioris di ogni etât […] a ridonavin, a vuicavin, a scriulavin tant che badasculis (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)