ghitiade  /-à-/  ghi|ti|a|de  [CO]

  1. s.f. azion e risultât dal ghitiâ, dal tocjâ in maniere lizere, ancje ripetude, dant fastidi o fasint ridia balin cemût che a puedin e che a san, tra pescjons, picigots e ghitiadis di scuindon (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Sin. cuziament , cuziade , ghitiament
    Cfr. cuzi , ghiti , cuziâ , ghitiâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl