gavete1
/-è-/
ga|ve|te
[CO]
-
s.f.
contignidôr di metal par meti e par scjaldâ robe di mangjâ, doprât dai soldâts:
parsore il cjâf dai alpins che a durmivin, picjadis gavetis, buracjis par la aghe (Pieri Menis, La vuere sul Freikofel);
tal nestri curtîl a vignivin doi todescs a scjaldâsi il mangjâ ta la farie. No sai ce che al ere ta la lôr gavete (Ivano Urli, Nella casa di faccetta nera)
Sin. gamele
-
cuantitât di robe che e sta in chel contignidôr:
cjapiel cu la plume nere sul cjâf, al leve a cualchi adunade, a mangjâ une gavete di pastesute cui amîs, a bevi un bocâl insiemi (Alan Brusini, Par stradis lungjis)
-
s.f.
(fig.)
esperience fate partint dal bas, cence sparagnâsi fadiis:
int esperte, vignude de gavete (Riedo Pup, I furlans e la cjace)