gatar2  /-àr/  ga|tar  [CO, TS]

  1. s.m. med. secrezion de mucose inflamade, soredut dai condots dal aparât respiratoriviars sere la fiere si impiâ cun plui fuarce, cundune anse afanose, cundun buliment di gatar tal cuel (Giuseppe Ferdinando del Torre, La fie capriçose e il contrabandîr); "Puare vecje, no ai vût cûr di lassâle li dute la gnot, sole cun chel gatar che la scjafoie…" (Pieri Somede dai Marcs, Vilie di Nadâl (teatri))
    Sin. sgargai , sgrasai
    Var. catar1
    Cfr. snacai , spudacj