fusine
/-ì-/
fu|si|ne
[CO, TS]
-
s.f.
metal.
for viert li che si scjaldin i tocs di metal par lavorâju:
"Ha, ha! Vuei propri viodi ce che savês vô fâ di biel; aprofitaitsi pûr da fusine, dai imprescj, di dute la farie." (Luigi Gortani, Il mestri sore ducj i mestris);
tal vieri batefiar il fûc al slusignave su la fusine e il fari al bateve il fiar ruan sul lincuin (Dino Virgili, Sant Zuan de rosade)
-
buteghe di fari, lavoratori di fari:
el fari al va ta sô fusine che no ti je tant lontan e al bat, al bat (Dolfo Zorzut, El lôf e li siet ucjutis)
Sin. farie
-
s.f.
[BF]
fûc piât cuant che si è a vore tal cjamp o a passon, in câs intune buse, par scjaldâsi o par scjaldâ o cusinâ il mangjâ