furigate  /-gà-/  fu|ri|ga|te  [CO]

  1. s.f. [BF] grande cuantitât di int o in câs ancje di bestiisgrant cucagne di râfs e cincuantin, / verzis e sarasin; / furigate di uciei (Pieri Çorut, Bastian); si de dongje une furigate di umign, che armâts di stomblis, forcjis e sapins a partirin daurman sù pe mont (Renzo Balzan, Toler e la strie)
    Sin. fulugne , sdrume , intone , fole , plene , frache , sdrum , sdrumerie
    Var. fuligate