furducje  /-dù-/  fur|du|cje  [CO, TS]

  1. s.f. marang. imprest par sbusâ, avonde piçul, formât di une ponte a bovul che si zire a man, pal solit cuntune man solebaste fâ parsore dal caratel une piçule buse cuntune furducje e po si mande dentri un fros di siale e si tire sù il vin (Gino Cencigh, Aghe che passe); imprescj par fâ ogni sorte di voris: tanaiis, sublis, furducjis, fuarpiis, sgjavins, stris, martiei (Riedo Pup, I furlans e la stale)
    Var. forducje , fruducje
    Cfr. ceolarie , foradorie
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl