furbacjot /-òt/ fur|ba|cjot [CO]
-
adi., s.m.
(scherç., coloc.)
che, cui che al à avonde furbetât, avonde inteligjence svelte e pôc oneste:
chel furbacjot, cumò ti fâs cjacarâ e cun chel che tu i disis lui al fâs un libri, lu vent e al tire i bêçs. E tu tu restis cun tant di nâs (Fabian Ros, Il lôf)
Cfr. furbat , bolpat , furbit , furbacjon