furbacjot  /-òt/  fur|ba|cjot  [CO]

  1. adi., s.m. (scherç., coloc.) che, cui che al à avonde furbetât, avonde inteligjence svelte e pôc onestechel furbacjot, cumò ti fâs cjacarâ e cun chel che tu i disis lui al fâs un libri, lu vent e al tire i bêçs. E tu tu restis cun tant di nâs (Fabian Ros, Il lôf)
    Cfr. furbat , bolpat , furbit , furbacjon
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl