furbat  /-àt/  fur|bat  [CO]

  1. adi., s.m. che, cui che al à une inteligjence svelte e pôc onesteal ven di scrupulâ che daûr dal moviment autonomistic dal Friûl cualchi furbat al vebi manovrade la mescule a pueste par semenâ la disconcuardie (Josef Marchet, Esam di cussience); lui, il furbat, al veve cjapât il bon in man par inmagâ chê biade frute, tant mâl intivade (Maria Forte, Cjase di Dalban)
    Sin. furbon , bolpon , bolpat
    Cfr. furp , furbo