fumatôs  fu|ma|tôs  [CO]

  1. adi. plen di fumateal partìs te gnot scure, frede e fumatose (Pieri Somede dai Marcs, Dure leç); Tite i dîs mandi in chê sere di prime Sierade cuntun colôr tal cîl de bande de Marçaie za fumatose, che al somee il mâr (Alan Brusini, La ultime partence)
    Sin. muf , fumatât , mufôs , infumatât
    1. che al à l'aspiet o che al da la impression de fumateal è un turchin fis, un fregul turbit… anzit, no turbit, fumatôs (Dino Virgili, Un riul tra Venit e Friûl)
  2. adi. (fig.) che nol è ben definît, ben clâr[une propueste di leç] sclagne, puare di disposizions e fumatose tant che al bastave par no impegnâsi masse cu lis disposizions di tutele (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
    Sin. fluscât , ofegât , infumatât , fumatât