frusignâ fru|si|gnâ [BF]
-
v.tr.
sporcjâ o colorâ di neri, soredut cul cjalin, cul cjarbon, cu la cinise
Sin. infrusignâ , sfrusignâ
Var. frosegnâ -
v.tr.
[CO]
(oc.)
provâ a fâ alc, ancje cence esperience o cence tantis pussibilitâts che al vegni fûr ben:
nol saveva coi nuia. Al provava a frusignâ cul firsurin par fâsi cualchi fertaia, che a i pareva la pi scleta da fâ (Aldo Tomè, Pirin e Miuta)
Sin. traficâ , argagnâ , cjossolâ