frabicâ  fra|bi|câ  [AF]

  1. v.tr. (var.) viôt fabricâ :  "[...] O ai ditis no sai cetantis messis plui dal ordenari, mi soi sfadiât a dizunâ, o ai frabicât glesiis a gjestre e a çampe, ce vevio di fâ di plui?" (Arturo Feruglio, I talians a Rome)