fossalon /-òn/ fo|ssa|lon [CO]
-
s.m.
grant ingjâf te tiere, soredut te campagne par fâ cori vie la aghe o in oparis fortificadis par fâ di ostacul cuintri dai nemîs:
miârs di presonîrs a pichin a dilunc pe campagne fossalons une vore a larc (Ivano Urli, Storie di Min);
splanâ il teren e jemplâ il fossalon che al cercenave lis muris (Gianluca Franco, Re Ricart in Friûl)
Cfr. fossâl