forcele /-è-/ for|ce|le [CO]
- s.f. struture formade di un element che si divît in doi elements avonde luncs, come une forcje cun doi dincj: [la rocje] podeve jessi a bale, pa lane, o a forcele, pal lin (Fabiana Puntel, Filâ e tiessi)
-
s.f.
[TS]
gjeogr.
passaç jenfri dôs cimis di monts:
cuitribandîrs pai lôr trafics a cirivin il ‘Salup’ sù pai trois da la forcele Piçul (Elio Varutti, Cunfin e cuintribandîrs)
Sin. siele , varc