foibe  /fò-/  foi|be  [CO, TS]

  1. s.f. gjeol. grant ingjâf naturâl verticâl sgjavât da la aghe tal cret calcaridilunc par livinâi spiardûts, / par cretis e par cuestis spavidis, / par boscs e gravis e palûts, / par foibis e forans e landris, / tal tarlupâ dal cîl aviart / o viôt o viôt su lis maseriis / chês animis in pont di muart (Ercole Carletti, Une sere); lêtnus fûr dai pîts, carognis, / e scundêtsit fin in font. / Lêt ta foibis, vuestris tanis, / no sês degns di stâ in chist mont! (Dolfo Carrara, Malagnâts di rineâts!)
    Var. floibe
    Cfr. buse , busate , foran
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl