Dizionari de Lenghe Furlane

flapî  fla|pî  [CO]

1. v.tr. fâ deventâ flap, fâ pierdi pression o tonicitât, consistence e v.i.:  [la jerbe] e va flapint insin a la radrîs (Zuan Josef Busiç, La Gjeorgjica di Virgjili)
   Sin. inflapî
   
   1. (fig.) fâ pierdi fuarce, snait, volontât e v.i.:  il misteri dal soreli acanît al cidine i cjamps di misteri, al flapìs la gjonde de sagre tune smare scunide (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
2. v.intr. deventâ flap, pierdi pression o tonicitât, consistence e v.i.:  i raps flapissin e si distachin (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1871)
   Sin. flapîsi , inflapî , inflapîsi
   
   1. (fig.) pierdi fuarce, snait, volontât e v.i.