fintremai che    [AF]

  1. loc.coniun. fin tal moment che, fin tal pont che, in cualchi ancje cun zontade une negazion che e pues no ribaltâ il sensDoro al veve scomençât a parecjâ il cjar. Lu veve puartât tal curtîl di Enore e ducj i doi i lavoravin intor a oris piardudis, sot sere, fintremai che e jere lûs (Gianni Gregoricchio, Îr e doman); fintremai che no sune une cjampane a buinore lis animis dai muarts a zirin te gnot (Pieri Menis, Gno nono)
    Sin. fintant che , fin che
Components: