fenomenâl  fe|no|me|nâl  [CO]

  1. adi. une vore bon, une vore biel, une vore brâf, che al à cualitâts o capacitâts une vore altis:  "[...] cemût ti ise lade le anade cui dindis?" "Pui che ben" i rispuint "Dindis di 45 chilos insù, une raze fenomenâl!" (Lucio Micelli, In ostarie)
    Sin. straordenari , fûr dal ordenari , ecezionâl , sensazionâl , spropositât
    1. une vore grant o fûr dal normâl ancje par cualitâts negativis:  a cjaparin un spac fenomenâl (Antoni Beline, Pre Pitin)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl