fenomenâl fe|no|me|nâl [CO]
-
adi.
une vore bon, une vore biel, une vore brâf, che al à cualitâts o capacitâts une vore altis:
"[...] cemût ti ise lade le anade cui dindis?" "Pui che ben" i rispuint "Dindis di 45 chilos insù, une raze fenomenâl!" (Lucio Micelli, In ostarie)
Sin. straordenari , fûr dal ordenari , ecezionâl , sensazionâl , spropositât- une vore grant o fûr dal normâl ancje par cualitâts negativis: a cjaparin un spac fenomenâl (Antoni Beline, Pre Pitin)