fedeltât
fe|del|tât
[AF]
-
s.f.
atitudin e azion di mantignî un rapuart che al impegne a rispietâ, a judâ, a jessi sincîrs, a no fâ dal mâl, tal câs che al sedi indreçât a une autoritât, ancje a servîle:
li alore si à viodût la fedeltât e il coragjo dai conseîrs: «Viva Rico!» al jere scrit su lis schedis (Riedo Pup, Il compromesso);
"No son chês lis robis che o ai di judicâ, ma chês de fedeltât al Imperadôr […]" (Alviero Negro, Int di masnade)
-
intun rapuart sentimentâl, il mantignî i impegns di esclusivitât sessuâl e sentimentâl, assolude o relative, che a son stâts cjapâts cul compagn o cu la compagne:
lui ti ame, ti adore e ti promet / di mantignîti fedeltât e afiet. / Ce bramistu di plui? (Pieri Çorut, Par lis gnocis Pelôs-Boreat);
e veve fat ben a cjapâsi la libertât de sô sessualitât mortificade. La fedeltât no jentrave: a jerin i dirits de libertât de femine e chei de sô zoventût a contâ (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
-
rispiet coerent di un principi, di une idee o sim.:
sul proposit de fedeltât dal on. Tessitori aes sôs primis diretivis, a judicâ de sô opare, si po ricognossi che in definitive la à mantignude (Josef Marchet, Logjiche e politiche);
ognidun al veve di mostrâ la sô fedeltât ae cause e di fâ cualchi cjosse pal partît (Pieri Menis, Il «comandatôr»)
-
s.f.
costance tal viodi cdn., tal lâ tun puest, tal fâ alc e v.i.:
jo i stevi intor ancje plui dal solit, e lui mi compensave de mê fedeltât cu lis sôs storiis (Carlo Sgorlon, Il dolfin);
a frecuentavin o a scoltavin cun fedeltât la Radio (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
Sin. costance
-
s.f.
corispondence precise cuntun model, cuntun origjinâl, cu la realtât e v.i.:
esprimi cun fedeltât ce che la ment abraçava (Federigo Comelli, Il me paîs)
Sin. precision
, aderence
, esatece
, justece