aderence
/-èn-/
a|de|ren|ce
[CO]
-
s.f.
il stâ tacât intor di une superficie:
formis femininis che a jerin restadis simpri platadis dai peplis e che cumò si mostravin te aderence de vieste soflade cuintri dal cuarp dal aiar dal moviment (Adrian Cescje, Viaç aes origjins dal Logos)
-
s.f.
il jessi dongje di un pont di viste ideâl, di aspiet, di contignûts e v.i.:
[te traduzion] no si pues no preseâ la ricjece dal lessic furlan doprât e la aderence scrupolose al origjinâl (Laurin Zuan Nardin, Sù che al vadi il sipari)
-
s.f.
cognossince o amistât, soredut cun personis influentis:
o soi plen di aderencis (Pieri Çorut, La mê biografie);
cu lis aderencis che al à so barbe al è sigûr di fâ une biele cariere (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Sin. cognossince
, contat
Cfr. santul