favite /-vì-/ fa|vi|te [CO, TS]
-
s.f.
ornit.com.
uciel piçul, cun code curte, pal solit tignude dreçade insù, maronit, che si svicine aes cjasis soredut di Invier, lat. sient. Troglodytes troglodytes:
culì e culà si sint / il scriç e la favite a cjantuçâ (Pieri Çorut, Par lis gnocis Pecil-Rubin);
une favite e saltuce / come floc di vive bavele, / po e svole lontan / come la anime mê (Nin dai Nadâi, Cise verde)
Sin. favit - s.f. (fig.) persone, soredut frute, piçule e svelte