faldon
/-òn/
fal|don
[CO, TS]
-
s.m.
sart.
grant toc di tiessût che al forme un vistît, cjapât jenfri dôs pleis verticâls:
un capot a faldons (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Cfr. falde
-
s.m.
sorte di cartele par tignî dentri documents, formade come di une cuvierte di cuader o di libri che si pues sierâ cu lis curdelis:
o ai cjapât in man il faldon des pratichis dal dì (Stiefin Morat, Kebar krossè)
-
cuantitât di documents che e je dentri di chê cartele