ecuilibrâ e|cui|li|brâ [CO]
-
v.tr.
(ancje fig.)
meti o fâ stâ in ecuilibri, intune cundizion stabile o compensâ un pês o un element, ancje imateriâl, in maniere di mantignî un ecuilibri, une cundizion di stabilitât:
ecuilibrâ lis sburtadis di parêt a parêt o di pilastris a pilastris (Bepi Agostinis, Storie de art in Friûl);
il sisteme bicamerâl al jere struturât in mût di ecuilibrâ interès regjonâi cun chei unitariscj (Fabian Ros, Indipendence)
Sin. compensâ , belançâ
Var. cuilibrâ