durel  /-èl/  du|rel  [BF, TS]

  1. s.m. anat., becj. part dal stomi dai uciei che e fruçone ce che a mangjin, caraterizade di une fuarte struture muscolâr, in particolâr chê part dal stomi di gjalinis e poleçs, che e je buine di mangjâtu metarâs a cuei cu la cjarn chei doi durei di dindie (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
    Sin. durion2 , duron
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl